Nu sunt fericit. Sunt Bharat.

Sunt la 8 000 de metri altitudine. Tocmai am parasit Berlinul dupa ce am facut o prezentare la o conferinta internationala si ma indrept spre Bucuresti. Sunt prea obosita ca sa dorm. Deschid cartea pe care am luat-o in graba la aeroport si incep sa citesc. E ultimul roman publicat de Paolo Coelho si vreau sa vad cum evolueaza modelul de business. Cartea ma prinde repede si vreau sa dau pagina. Tanarul de langa mine ma opreste atingandu-mi bratul:

– Asteptati o clipa! Nu am terminat de citit.

Incep sa rad si ma uit mai bine la el. E deja amuzant ca un barbat imi citeste cartea. Dar o carte intitulata Adulter…!

– Sunt trei cuvinte gresite pe coperta cartiu, spune el. Uneori, tu si insuti…

Cine a pus tipul acesta langa mine?! De obicei, in avion, oamenii nu vorbesc cu voce tare despre intrebarile existentiale carora incerc sa le gasesc raspuns. Parca ar fi o inscenare. Sunt uimita. Remarca lui este atat de neaseptata si, in acelasi timp, atat de concordanta cu ceea ce studiez de cateva luni! Suntem deja pe punctul de a ateriza si ii spun ca vreau neaparat sa vorbesc cu el. Dar este in tranzit. Trebuie sa isi continue calatoria. Schimbam numerele de telefon si, un an mai tarziu, ma hotarasc sa il contactez.

***

Mi-ar placea foarte mult sa stiu mai multe despre tine. Care este povetea ta?

Imi intampina intrebarea cu un ras din inima pe care urma sa il aud de mai multe ori de-a lungul conversatiei.

Grea intrebare… De obicei nu imi impartasesc povestea. Aceasta creeaza in mintea ta o imagine, iar eu nu vreau lucrul acesta. Te vei uita la experienta mea de pana acum incercand sa intelegi viitorul. Ca dintr-un manual. Nu e bine sa inveti din experienta altcuiva. Fiecare este diferit. Aceasta imagine este o iluzie pe care tu o traieti intr-un mod imaginar si ajungi sa crezi ca stii ce se intampla. Dar nu stii. Nu va scoate adevaratul tau “eu” la lumina. Vreau ca oamenii sa nu se mai lase influentati de informatiile exterioare.

Cand imprumuti cunostinte si le urmezi, te comporti ca o masinarie, nu ca tine insuti. Nu exista experienta fara experimentator sau observator si daca acesta din urma greseste, atunci si experienta ta va fi gresita. Deci oamenii nu ar trebui sa ia experienta celorlalti ca exemplu pentru a invata.

Nu e rau pentru inceputsoptesc fara sa am nici cea mai vaga idee despre unde va duce aceasta conversatie.

Daca imi pui intrebari, pot raspunde. Dar as putea sa iti dau si cateva repere. Sa vedem…

Am schimbat 12 scoli in 12 ani…

Sunt destul de socata, dar nu spun nimic. Vreau sa continue. Si o face…

Din clasa a sasea, am inceput sa traiesc singur. Stii, in India, poti inchiria o camera in casa unei familii care te si hraneste.

De ce ai fi facut asta ?

Tata a fost comandant in Marina. Am crescut printre ofiteri. Disciplina si tot restul… Apoi, a devenit responsabil de sporturile din oras. Am facut tot felul de sporturi si am participat la multe competitii. Dar nu stiu sa inot.

De ce?

Pentru ca acolo nu este apa!!!! Eram in desert…

Corect… intrebare naiva !  Rad si eu.

Ceva mai tarziu, tata a devenit seful politiei din Jaipur. Jaipur are aceeasi populatie ca Berlinul. Tatal meu este un om foarte educat, cel mai calificat dintre ofiterii cu care a lucrat. Acum a iesit la pensie. Si mama la fel. Ea era profesoara.

In ceea ce ma priveste, am fost intr-o permanenta miscare. Cel mai mult am stat in sudul Indiei, patru ani, apoi doi in Bangalore si am facut o pauza de doi ani, dupa care am venit la Berlin pentru masterul in matematica. Acum lucrez ca asistent in cercetare. Am lucrat in electronica, dezvoltare de software si inteligenta artificiala.

In sfarsit, ceva mai familiar mie!

Ah, si sunt vindecator. Cand doctorul spune ca nu se poate, vii la mine.

Iata-ne din nou…

Lipsesc doi ani din viata mea. I-am dormit.

I-ai dormit…?!

Nu am fost in coma, dar am dormit 18 ore pe zi. Am avut o problema la creier. O infectie. Am mancat ceva si o bacterie a murit in lobul meu parietal ceea ce a creat o sursa de presiune asupra unor nervi. Am pierdut complet controlul mainii drepte. Doctorul imi dadea trei somnifere pe zi.

Nimic altceva…?

Ba da. Am avut doua discuri dislocate in coloana. L4 si L5. Doctorul a spus ca, daca nu ma operez, voi fi paralizat intr-o luna. Nu am facut-o, iar acum joc tenis…

Iti seamana atat de mult ! Ma intreb cum s-au descurcat parintii tai cu un copil ca tine?

A fost foarte greu! Am fost elevul model in copilarie. Numarul unu la scoala, la sport, la muzica, la dans. Si nu imi era frica sa urc pe scena. Dar nu voiam ca ei sa fie mandri de mine. Acesta este ego. Cred ca aveam 8 ani cand am inceput sa ii aud pe parintii prietenilor mei spunand „Trebuie sa fii ca Bharat!”, dar eu nu voiam ca ei sa faca comparatii. Acei copii erau prietenii mei. Deci am incetat sa mai fac lucrurile acelea. Mama inca se intreaba daca, intr-o zi, voi avea bani si faima. Iar eu stiu ca as putea. Dar nu vreau. Parintii au incercat sa ma invete sa respect regulile. Si totusi, nu urmez nicio regula. Detasare.

Atunci, care este sensul, scopul tau in viata?

Niciunul. Doar ma simt bine. Si aici e partea amuzanta: oamenii vor sa dea sens si semnificatie oricarui lucru. Vor sa cantareasca si sa calculeze totul. Dar e naiv.

Cand ai descoperit ca poti vindeca?

Prima data, in 2008. Eram in casa unui ofiter senior. L-am vazut facand ceva deosebit si l-am intrebat despre ce este vorba. El mi-a aratat anumite tehnici prin care lucra cu chakrele si cu energia pentru a vindeca. Am incercat sa aplic pe prietenii mei ceea ce am invatat si a functionat. Dar, din nou, nu am respectat regulile. Am inteles ca energia este stiinta, nu magie. Totul este energie. Ceea ce vezi este o iluzie. In stiinta, daca vezi un copac, copacul acela nu exista ca atare. Lumina cade pe copac si ajunge la cornee…

Corect. Lumina reflectata de un obiect este transmisa in cortexul occipital care proceseaza informatiile vizuale si le transforma intr-o imagine clara. Apoi, cortexul occipital o transfera catre hipocam care este considerat a fi centrul emotiilor si memoriei.

Aceasta este problema oamenilor. Isi folosesc tot timpul memoria. Se focalizeaza doar pe o particica din potentialul lor. Sunt atat de egocentrici! Nu accepta faptul ca memoria nu se potriveste decat cu memoria. Precum calculatoarele. Cand vezi un prieten, ai o imagine. Este precum recunoasterea faciala, folosim aceleasi paternuri ca inteligenta artificiala. Fiecare pixel se potriveste cu ceea ce este deja inregistrat in creier. Oamenii folosesc partea de masinarie a creierului. Gandesc precum masinariile.

Dar, daca inchizi ochii, nu se mai reflecta lumina. Nu sunt decat atomi, particule si combinatii de frecvente. Daca intri in atom, vezi protoni, neutroni si electroni. Dar 99% este vid! Spatiu! Precum universul. Esti gol! Dar golul este plin… aceasta este magia universului!

In cazul acesta, dupa parerea ta, ce ar putea face… oamenii?

Sa sparga tiparul! Sa realizeze ca nu trebuie sa faca nimic pentru a face ceva… Observa! Totul se petrece spontan.

Oamenii continua sa refuze ideea. Si fiecare isi pastreaza tiparul de gandire. Poti verifica. Pune intrebari si le poti vedea comportamentul. Pune intrebarea altfel si se vor comporta la fel.

La copii, nu poti prezice raspunsul. Dau raspunsuri neasteptate pentru ca ei inca nu au un tipar definit. Sunt liberi. Nu sunt conditionati.

Conditionarea e marea problema. Ce aiurea! Observand si acceptand aceasta stare de lucruri, ea dispare. Nu este nimic. Nu trebuie sa faci nimic. Sunt doar jocurile mintii. Te lupti doar cu mintea. Si cine face asta? Mintea. Exista doua fatete pentru orice lucru. Dualitate, confuzie si lupta..

Stiind toate acestea, tu eti fericit? In „termeni umani”, adica…

Eu nu sunt fericit. Eu sunt Bharat.

Ceea ce ar insemna…?

Ideologie… Din clipa in care pui o intrebare, tu astepti un raspuns. Dar exista intotdeauna un revers al medaliei. Ti-am spus. Este o iluzie a mintii. Fericirea si nefericirea nu pot exista una fara cealalta, dar nu pot exista impreuna. Nu se pot intalni, dar nu pot fi despartite. A te simti fericit sau nefericit sunt doar reactii in mintea ta, generate de ganduri. Hormoni. Sunt informatii din exterior. Si orice vine din exterior este trecator. Ia exemplul parfumului unei flori. Vine din interior. Floarea nu infloreste pentru tine sau pentru mine, o face pentru ca e in natua ei. Ceea ce e natural este fara sfarsit, este in afara timpului, este minunat. As prefera sa nu raspund la intrebare. Nu are niciun sens pentru mine.

Iti amintesti ce mi-ai spus in avion?

Imi amintesc totul. Erai in dreapta mea. In stanga, statea o fata care a comandat lasagna. A durat foarte mult pana sa ii vina comanda si si-a exprimat furia intr-o engleza cu accent foarte puternic. Tu citeai. Textul de pe coperta spunea: Uneori trebuie sa te pierzi pe tine insuti pentru a descoperi cine esti cu adevarat. Ti-am spus ca sunt trei cuvinte gresite: uneori, tu si insusi. Daca dai la o parte uneori, ramane sa te pierzi pe tine insuti. Chiar exista tu si (tu) insuti? Este mintea ta care creeaza aceasta iluzie. Tu doar esti. Tu si tu insuti este un tot, acelasi. Deci, ce sa pierzi? E amuzant…

Tu chiar esti un non-conformist!

Ce inseamna conformist si non-conformist? Atata timp cat exista separare, diviziune, exista lupta. Eu nu sunt nici pentru, nici contra. Ceea ce simt, aia fac. Nu ma voi schimba pentru ceilalti. Daca schimbarea este necesara, se va face de la sine si va fi armonioasa si naturala, lipsita de conditionare exterioara. Multi oameni iau pozitie fata de aceasta problema. Dar este doar identificare.

Cand incetezi sa ma gandesti, te simti bine, totul este armonie. Fara ganduri, mintea este ca natura. Gandurile creeaza timpul. Cand esti prins in flow, deci fara ganduri, nu mai exista timp. Este magic.

De unde stii toate aceste lucruri?

Le-am studiat pentru ca imi plac. Tot ce am facut a fost pentru ca am vrut sa fac. M-am nascut invatacel. Pot invata orice. Singura intrebare este daca vreau sa o fac sau nu. Eu vreau ca viata mea sa fie un curcubeu, nu doar o insiruire de alb si negru.

Ultima mea intrebare este una rasturnata: tu ai intrebari pentru mine?

Nu am nicio intrebare. Am mai repede un mic sfat: vorbeste-i fiicei tale incet.

Fetita mea ne intrerupsese in timpul interviului. Niciun patern. Nicio confitionare. Comportament neprevazut…

Ia-ti timpul necesar pentru a o face. Sunt doar un strain. Dar ea va prinde felul in care ii vorbesti. Copiii invata importanta pauzei intre lucrurile pe care le facem. Copiii isi iubesc bunicii pentru ca ei sunt inceti, cumpatati, nu se grabesc. Lucrul acesta ii relaxeaza. Nu trebuie sa alergi dupa nimic. Orice lucru vine in ritmul sau.

Pentru a tine intunericul la distanta, lumanarea trebuie sa fie aprinsa. Iar cu o lumanare poti sa prinzi o alta. Nu trebuie sa faci nimic. Oricine poate vedea lumina din tine. Asa functioneaza magia.

Trezind oameniiIntr-un fel, abia acum am raspuns intrebarii tale.

Ia-ti deciziile singura. Raspunsul trebuie sa vina din interior. Lasa floarea sa infloreasca astfel incat toti ceilalti sa se poata bucura de ea, sa ii savureze parfumul. Floarea din tine. Nu trebuie sa faci nimic altceva. Lucrurile decurg natural. Fara efort…

  •  
  •  
  •  
  •  
Nu exista comentarii

Lasa un comentariu

Adresa dvs. de email nu va fi publica